marți, 13 noiembrie 2012

Marturie:Leonte Constantin


Leonte Constantin 24 ani Sibiu:

Sa incepem cu inceputul multe detalii probabil nu le voi scrie pentru ca nu sunt capabile de inteles pentru mintea unei persoane.Deocarece sunt primite ca si paranormale si anormale de catre mintea omeneasca in nestiinta.
De la varsta de 6 ani am iesit prima oara pe strada cu baietii,atunci ei m-au invatat sa fumez pentru prima oara.De atunci eu am devenit fumator.Cand eram mic tatal meu mereu imi dadea banii.Iar eu foloseam bani la jocuri electronice si pe tigari.De mic am inceput sa frecventez jocurile electronice,de mic am inceput sa lipsesc noptile de acasa stand pe la interneturi.Totii copiii isi bateau joc de mine cand eram mic.Toata lumea radea de mine,mereu aveam sufletul ranit de catre cei din jurul meu.La scoala nu-mi placea chiuleam si lipseam in prostie.Si ma plimbam mai bine decat sa merg la scoala,imi minteam parintii mereu.Mereu luam note mici.Cu mama mea nu vorbeam prea frumos cum vorbesc altii copiii in schimb o iubeam mult.Tatal meu tot timpul era la lucru el tot timpul imi dadea banii,iar eu ii foloseam numai pe prosti si de mic umblam numai cu golanii.Umblam cu copii care furau si aveau in cap numai golani.Asa mi-am facut un anturaj urat mereu umblam numai in propria mea nebunie.Nefind ascultator deloc trecand ani eu am crescut asa cum v-am povestit neavand nimic bun in viata mea.Pe la varsta de 18 ani frecventam foarte des barurile si cluburile de noapte eu fiind deja maturizat facand sport.Eu ma inraisem din aceasta cauza si cautam sa fiu astfel de cum eram mic si hulit si luat in batjocura.Acuma eram un baiat in toata firea si am inceput sa ma prestez numai la prostii iarasii si cazinouri dupa cum spuneam cluburile de noapte si asocierea cu a numite persoane:Bodiguarzii,interlopii,oamenii care doreau mereu distractia oamenii care doreau mereu sa iasa in evidenta.Ajungand si traind astfel cu aceste principi ca viata este o simpla distractie.Eu ma schimbasem total.Si voind si eu sa fiu ca lumea din jur iubit de oamenii si respectat.Dar aicea noi uitam ca trebuie sa fim iubiti de Dumnezeu si nu de oamenii din jurul nostru pe noi trebuie sa ne aprecieze Dumnezeu nu lumea din jur caci lumea din jur.Te duce in jos mereu daca te iei dupa ale lor pacate si purtari.Eu de mic eram in patima jocurilor de cazino si blestemam mereu si injuram mereu pe Dumnezeu.Dar asta intr-o zi s-a schimbat cand Dumnezeu s-a saturat de injurile mele aduse lui neincetate.Eu nu credeam in nimic pur si simplu eram orb de orice adevar.Mama mea s-a imbolnavit de boala de inima de gradul 1.Si dupa aceea si de cancer la ficat.Atunci parca am simtit ca cerul se prabuseste pe mine si mi se zdrobeste inima in doua.Atunci a izvorat credinta lui Dumnezeu in inima mea,si atat am chemat pe Dumnezeu in sufletul meu care era zdrobit in acel moment.Medicii mi-au spus sa ma pregatesc de mormantare ca nu mai exista nicio scapare caci ea mai are de trait cateva zile.Dumnezeu in toata puterea a dat la o parte toate legile cunostintei noastre si medicale.Mama mea fiind piele si os numai slabind dintr-o data,nu a murit dupa spusele medicilor.Intr-o seara intru la ea in salon si am vazut ca a paralizat pe o parte si nu mai putea vorbi cum trebuie.Iarasi inima mi s-a zdrobit,iarasi mi-am aplecat inima spre Dumnezeu.A doua zi cand am intrat in salon mama mea nu mai era paralizata.Iar eu atunci nu stiam ce sa mai gandesc pe moment,dar lumea si medici au spus ca a fost asa numa ceva mic.Dar problema este alta o paralizie nu se vindeca da la o zi la alta dragi mei.Si mama mea a mai trait inca 3 ani de zile de atunci,mereu chinuindu-ma cu ea pe la spitale si altele.dar ea mereu mergand pe picioarele ei.Niciodata nu a stat la pat dar,eu nu am mai vazut niciodata o femeie in starea ei de boala sa mearga pe picioarele ei.Eu am trait o minune prin propria mea mama.De multe ori nu ma purtam cum trebuia cu ea din dauza ca eram tanar si vedeam ca prin boala ei eram privat de libertatea mea.De tineretea mea si nu eram prea ascultator.Dar in aceelasi timp o iubeam.Era un fel de chin in sufletul meu nici eu nu mai stiu ce imi doream.Nu e usor sa ai la varsta cea mai frageda pe cineva in familie mama sau tata.Pentru ca tu fara sa vrei de multe ori te gandesti ca este o piedica pentru tine.Ca nu poti fi in rand cu lumea mereu,dar aicea Dumnezeu iti incearca sufletul.Sa vada sacrificiul omului dupa o serie de chinuri si de zbuciumari si altele.Intr-un final Dumnezeu a hotarat sa o ia la El.Ea era internata in spital iar eu eram intr-un club de noapte gandindu-ma ca este bine.Fiind in nebunia tineretii si a nepasarii prea mult de catre aproapele tau.A doua zi m-am trezit linistit.Dar problema care este eu imi pierdusem telofonul cu numarul pe care-l lasasem la spital.A doua zi era ziua ei de nastere mama mea implinea 55 de ani eu cu sora mea ne-am pregatit si am plecat spre spital cu prajiturii si mai multe.Dar eu noaptea dinaintea zilei simtisem ceva foarte apasator o intristare imensa ce nu putea fi descrisa si am spus Doamne ce inseamna asta.Cand am ajuns la spital cu prajiturile in mana sa ii urez la multi ani.mi-am dat seama ca ea nu mai este in patul ei.Atunci m-a cuprins o neliniste dar nu ma gandeam la anume ceva ca i s-ar fi intamplat ei.Si atunci asistenta ne-a spus v-am sunat.Dar aveati telefonul inchis.Sa va spun ca a murit mama voastra aseara.Atunci m-am simtit injunghiat in inima ca si cum a intrat o sulita si nu mai iasa.Eu mergand cu gandul sa sarbatorim ziua ei,iar aceasta veste dandu-ne peste cap cu totul.Inmormantando si trecand mai multe zile.Niste prieteni de ai mei au venit la mine sa stea alaturi de mine sa ma consoleze.Dar consolarea a inceput in felul urmator cu droguri legale de la magazinele de fumat.Deci eu in loc sa ma schimb cu adevarat dupa o viata foarte zbuciumata.Am continuat mai rau.In tot ce faceam nimic nu imi mergea bine nu aveam noroc de nimic am ajuns la concluzia sa cred ca sunt blestemat.La suprafata eram bine in fata ochiilor lumii.Ma imbracam mereu bine ma etalam mereu cum ca sunt bine si sanatos si in stare perfecta.Dar eu eram plin de defecte plin de boala si de ghinion.Nici de un leu macar nu aveam parte niciodata totul se ducea pe apa sambetei.Am inceput sa ma inraiesc tot mai mult sa nu ascult deloc de nimeni sa fac numai ce vreau eu.La mine in familie cearta era mereu prezenta inca de cand eram mic.Eu ma gandeam la o viata de distractie iarasi cu trecerea timpului am intrat iarasi in anturaje murdare droguri,cluburi.Cand ma lasam de droguri beam alcool.cand nu mai faceam niciuna din acestea.Faceam sport si ma purtam nebuneste.Umblam peste tot numai sa ma falesc cu nebunia mea,cu purtarile mele iesite din comun.|Toata lumea ma stia de um om foarte nebun de tot.A trecut timp mult si eu am continuat cu asemnea trairi dezastruoase.Dar intr-o zi am citit o carte pe care o citisem si cand eram mic cu benzi desenate despre Isus Hristos si toata povestea lui.De atunci a inceput sa mi se intample ceva dar eu nu am bagat de seama.Am inceput sa simt altfel lucrurile au inceput sa mi se mareasca simturile umane.Am inceput sa inteleg foarte multe lucruri din jurul meu si nu puteam sa inteleg cum de imi dau seama de asa ceva.Si mai mult timp ma tot gandeam si cercetam cea ce simteam in jurul meu si cu lumea din jurul meu si cu tot ce se intampla in jurul meu.Si am ajuns la un moment dat sa simt atata de puternic incat si niste simple vorbe adresate de catre o persoana care erau vorbe murdare ma atingeau inauntru in suflet..Si un simplu cuvant rostit de o persoana draga ma durea in suflet.Atunci Dumnezeu a vrut sa ma faca sa inteleg ca si un simplu cuvant urat conteaza pentru sufletul omului.Si multe am descoperit si aflat si simtit si vazut avand aceste simturi si traind cu ele un anumit timp.M-am rugat mult si cand eram cazut in pacat ma rugam sa aflu tot adevarul ce este ascuns de noi din fata ochilor nostri.Si Dumnezeu mi-a descoperit adevarul prin anumite lucruri si imprejurari.Atunci mie mi s-a zdrobit sufletul de adevar nu imi venea sa cred ca acela este adevarul.Nu vroiam nici cum sa-l accept.Imediat m-am gandit la familia mea si la toata lumea mea din jurul meu.Am inceput sa merg la Biserica si sa ma rog cu durere in suflet.Dar eu mi-am continuat pana la urma viata stiind adevarul.Si la un moment dat nu mai aveam liniste sufleteasca eram agitat in fiecare zi si s-a intamplat in acel moment.Sa vina alt necaz pe capul meu iar atunci eu nu mai puteam eram gata nu mai puteam sa traiesc asa am hotarat sa ma sinucid am luat o suta si ceva de calmante si in timp ce le luam ii ceream iertare lui Isus Hristos pentru ce faceam si ii spuneam ca-l iubesc si ca imi pare rau pentru ce am ajuns sa fiu si ca nu mai are rost sa traiesc.Am ajuns la urgenta pe picioarele mele mi-au facut spalaturi si a trecut.Atunci am inceput sa realizez ce greseala imensa era sa fac ca era sa ajung in iad cu adevarul de la Dumnezeu in mintea mea.Am inceput sa-mi revin sa uit de aceasta sinucidere. Am aflat intr-o zi ca la Sala Transilvania va fi Evanghelizare si au fost sute de persoane.Si tinerii de la ciresarii cu Pastorul Vladimir Pustan si altii.M-am dus cu un prieten si dupa ce s-a terminat Evanghelizarea Pastorul a chemat sa iasa in fata in mijlocul tuturor oamenii care vor sa se predea lui Dumnezeu si sa-l primeasca in inima lor cu totul.Eu am stat si nu m-am dus de prima oara imi era rusine ca erau sute de persoane.Dar inima a inceput sa-mi bata atata de tare si sa fiu atata de agitat incat am crezut ca mi se face rau si cad.Si prietenul meu de langa mine m-a indemnat du-te iasa in fata,si el imi tot spunea du-te ca eu am iesit in urma cu un an sau doi.Acuma este randul tau iar intr-un final am plecat si am iesit in fata.Nu cred ca va pot descrie ce am simtit cand am iesit in fata si dupa ce am plecat de la Sala Transilvania din Sibiu.Deci am ajuns la prietenul meu acasa si stateam si nu spuneam nimic aveam o liniste sufleteasca pe care eu.Sincer nu am mai simtit-o vreodata pana atunci,poate cand eram copil mic numai asa ceva.Am inceput de atunci prima lupta spirituala pentru a fi in voia lui Dumnezeu.Dar am pierdut-o si mi-am continuat viata pacatoasa iarasi.Asa de greu imi era sa renunt la viata mea pacatoasa la prietenii si la lumea cu care m-am obisnuit.Incat Traiam Avand legamant cu Dumnezeu in sufletul meu si stiind tot adevarul,eu pur si simplu traiam iarasi ca un pacatos si problema este ca ma inraisem mai mult ca niciodata.Nu mai vroiam sa dau deloc inapoi eram inrait total.Dar eu din cauza vieti pacatoase si ca primisem pe Dumnezeu in sufletul meu.De fiecare data cand pacatuiam mai mult plateam pentru ce pacatuiam.Sufeream dupa aceea deci Dumnezeu pur si simplu ma atentiona clar de fiecare data cand pacatuiam constient.Era asa pacatuiam, sufeream cu ceva dupa pacat si tot asa mereu.De cateva ori era sa mor si de fiecare data cand eram prea bolnav sau imi era prea rau si nu mai puteam.Ma rugam iarasi la Dumnezeu si ma cuminteam cateva zile.Dupa aceea iarasi continuam viata mea in inraire si pacate.Am avut a doua lupta sprituala,si aceasta am pierdut-o.Si m-am intors iarasi in pacat,pur si simplu traiam stiind ce fac si nu faceam nimic nu puteam eram legat de aceasta lume si de pacatele ei.Era atat de greu si mereu continuam viata fara sa fac nimic bun numai rau.Si parca am simtit ceva in mine si am spus Doamne a treia oara cand voi incerca sa ma intorc la tine.Ori voi ramane ori voi muri si voi merge in iad.Parca ceva in mintea mea imi spunea mereu asta si eram convins ca asa ce va intampla.Si credeti-ma ca asa s-a si intamplat.Dumnezeu mi-a dat de inteles ca este gata ultima oara nu se mai poate pentru ca Diavolul deja incerca sa imi ia viata cu orice pret pentru ca stia ca Dumnezeu are un plan cu mine de aducere inapoi si de a lucra cu mine lucrari mari inaintea oamenilor.Practic mi s-a pus in fata sa aleg in acel moment :Iadul sau Raiul.Si asa a nceput a treia incercare de a ma intoarce cu toata fata la Dumnezeu si de a ramane pe calea lui.A inceput cand m-am dus intr-o seara intr-un club de noapte din Sibiu.Am baut fara limite neincetat iar a doua zi am simtit ca eu nu mai am putere.Atunci am crezut ca mor ca totul se va termina pentru mine.M-am dus la spitalul de urgenta eram terminat tot si ma rugam iarasi neincetat la Dumnezeu sa ma salveze cu orice pret in Imparatia lui.Ca il vreau cu orice pret pe El.Iar de atunci a inceput totul in viata mea.Mi-a dat o boala care se numeste atac de panica.Dar defapt aceste atacuri erau de la Diavol. Lumea in jurul meu spunea ca asa este normal asa se intampla la uni oameni,incercau sa-mi explice ce spuneau medicii si altii oamenii.Dar eu stiam ce inseamna defapt.In jur de o luna de zile am suferit in fiecare zi pana la limita mea umana.In rugaciuni si mancand aproape nimic in fiecare zi.Dar defapt asta era ca un fel de post cu rugaciune neincetat.Oamenilor cand au aceste atacuri li se da sansa de a deveni credinciosi in fata lui Dumnezeu.Dar cei mai multi nu trec aceasta perioada in sfintire si rugaciune.Si eu in timpul atacurilor de panica m-am dus la o manastire in Sibiel la un schit.In Judetul Sibiu.si trebuie sa va spun ca la aceasta manastire lucra Tatal meu ca zidar.Eu auzisem ca el are de lucru in mai multe parti si am auzit ca are potentialu de a lucra si la o Biserica si m-am Rugat lui Dumnezeu sa il trimita sa lucreze la o Biserica.Dar eu in momentul in care am ales sa merg la manastire.Am ales doar sa il vizitez pe Tatal meu si sa ducem niste daruri asa cum se duc la manastiri de obicei.Iar cand am ajuns acolo.Preotul era sus pe munte canta si invata pe un elev cum sa cante.Eu atunci eram bolnav in perioada atacurilor ma simteam rau de tot si intr-un final am hotarat sa urc pe munte.Dar la primi pasi am vazut ca nu pot merge sus pe munte fiind prea bolnav.Va spun sincer din inima ca am spus in mintea mea si in sufletul meu Domne da-mi putere sa urc pe munte,si orice ar fi sa nu ma opresc deloc orisicat de rau m-as simti.Credeti-ma ca am urcat muntele si mai puteam sa urc inca.Si cand am ajuns sus ma simteam altfel ma simteam mai bine.Decat inaintea urcari ,eu urcasem cu un toiag daruit de o femeie de la manastire si am stat cu preotul un pic acolo sus pe munte l-am ascultat cum il invata pe elevul lui.Si sora mea era cu mine ea m-a sprijinit in toate aceste momente,inainte de aceste momente nu eram chiar asa de apropiati sufleteste.Atunci am coborat jos la schitul manastiri si mi-a facut preotul o slujba personala de dezlegare de blesteme si de duhurile rele.Si mi-a spus ca am un pacat atat.Iar in zilele urmatoare fiind acasa si tot rugandu-ma la Dumnezeu.El mi-a aratat in mintea mea o imagine,atunci am inteles care este acel pacat si ce mai trebuie sa fac ca sa merg mai departe pe calea lui Dumnezeu si sa incep procesul de curatire de pacate si de tot raul din viata mea.De atunci a inceput sa se schimbe totul in viata mea Dumnezeu mi-a aratat si mai mult adevar.Dupa un timp mi-a aratat ca este un pacat sa te inchini la icoane si sa ti ritualuri religioase calendaristice,si ca nu ai voie sa te inchini decat lui.Decat lui Dumnezeu insusi si ca trebuie sa fi cat mai simplu in fata lui tu ca om sa te multumesti cu ce ai.Sa traiesti dupa Biblie nu dupa religii.Si atunci ma tot gandeam in mintea mea cum sa ajung la o biserica dupa cum vrea Dumnezeu sa mergem fara toate aceste lucruri pomenite care ii sunt uracioase inaintea Lui.Si un prieten m-a sunat si mi-a spus ca are pe cineva care nu are unde sa doarma.Timp de cateva nopti.Iar eu i-am spus adu-l la mine caci sunt singur acasa.Tatal meu este plecat si lucreaza la o manastire.Iar seara m-am intalnit cu acest tanar,el era pocait si botezat.Am inceput o serie de discutii am inceput sa fim prietenii am inceput sa ii spun ce mi-a dezvaluit Dumnezeu.A ramas mirat de ce ii spuneam.Si pana la urma nu l-am mai putut tine la mine.Dar Dumnezeu a ingaduit ca o femeie crestina si ea fiind tot pocaita sa-l ia la ea acasa si sa-l gazduiasca.El ii povestea mereu de mine,iar aceasta femeie a vrut neaparat sa ma cunoasca.Iar eu imi doream sa ajung la o biserica unde se lucreaza curat si sa pot cunoaste si mai multe despre Dumnezeu o Biserica unde sa fie putere in Dumnezeu.Iar cand am ajuns la aceasta femeie pocaita acasa.Am povestit cu ea si mi-am dat seama ca Dumnezeu mi-a deschis un drum prin aceasta femeie la Biserica la care imi doream sa ajung.La o biserica unde sa traieste adevarat in Dumnezeu.Iar cand mi-a povestit de aceasta Biserica dupa cateva zile,am plecat la ea acasa si singur i-am spus vreau sa vin si eu sa vad ce Biserica este aceasta.Simteam o chemare si cand am intrat in Biserica am avut anumite simturi si anumite lucruri pe care nu vi le pot spune pentru ca nu le-ati crede oricum.Atunci am stiut ce fel de Biserica are nevoie omul Biserica era o Biserica Penticostala de pocaitii.Atunci Dumnezeu mi-a aratat iarasi mai multe lucruri si mai mult adevar despre Biserica si despre crestini.De atunci sunt membru unei Biserici Penticostale din Sibiu.Si voi primi si botezul intr-o perioada scurta de timp.Dumnezeu mi-a dezvaluit cat de gresit sunt intelese toate lucrurile de oamenii,si cat sunt de inselatii oamenii la fiecare pas.De catre diavol si cum,ca in aceasta lume din ziua de astazi.La fiecare pas pe care il face un om este inconjurat de pacate pentru distrugerea sufletului lui si a nu fi lasat,ca sa vada adevarul sa se poata mantui.Inaintea lui Dumnezeu.
Cine doreste informatii mai multe despre ce mi s-a dezvaluit de la Dumnezeu si vrea sa afle mai multe imi poate lasa comentariu.Si bucuros voi ajuta orice persoana care va dori.AMIN Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa se indure de cei ce nu stiu adevarul si sa le deschida ochii minti.Caci adevarul este chiar in fata noastra.
http://www.facebook.com/leonte.ctin